De curand am mai terminat de citit o carte scrisa de Ioan Chirila, si anume:”Mexico ‘70″. De obicei imi place cum scrie Chirila, mi-a placut si asta cu toate ca mi se pare ca la un moment dat erau prea multe metafore pentru ce imi doream eu de la o asemenea carte.
Ceea ce mi-a atras insa mai mult atentia a fost o explicatie pe care el o da unei chestii pe care si eu am observat-o insa nu prea reuseam sa gasesc niste motive pentru care se intampla respectiva chestie. Concret, el ne da exemplul selectiei facute in nationala de fotbal a Romaniei pentru Mexic ‘70. Paralel, situatia se poate extinde si la selectia facuta pentru nationala de fotbal a Romaniei din zilele noastre, si pentru orice selectie/transfer in sport. Si mai paralel, teoria se poate aplica in multe alte domenii.
La fiecare alegere pe care cineva o face se gasesc contestatari. Daca va multumi respectivii contestatari se vor gasi altii.
Si acum explicatia. De ce este tendinta de a contesta? De a zice ca daca faceai altfel era mai bine? Chirila zice, si ii dau dreptate, pentru ca este solutia cea mai comoda, solutia la alibi, solutia “lasa”: daca lucrurile ies prost poti zice apoi “v-am zis eu!”, daca lucrurile ies bine poti zice “daca faceati ca mine ieseau si mai bine!”.
A nu se intelege ca criticile nu sunt binevenite atunci cand e vorba de situatii care pot fi interpretate exact, folosind calcule,etc. Insa atunci cand e vorba de niste alegeri mai mult sau mai putin subiective e mai greu.
